Mama ei de educatie...
Ce este de fapt MOTIVAREA?
Auzim atat de frecvent acest cuvant incat denotatia lui a inceput sa balanseze intre stereotip (cuvant auzit dar ne(mai)digerat) si cuvant "la moda" a fi utilizat in noile tendinte ale discursului (corporatist, amical si chiar familial). Si asta pentru ca din ce in ce mai multe persoane "motivatoare" neavizate au preluat acest concept nobil si au inceput sa arunce cu el in stanga si-n dreapta fara a stapani sensul profund al motivarii sau fara a fi testat vreodata o tehnica de motivare pe propria lor piele.
Vorbeste cum ti-e vorba si poarta-te cum ti-e portul! Hai sa nu lasam cliseele sa ne controleze! Atat de usor li se pare unora sa rosteasca indemnuri "motivationale" incat iti vine urli cand constati efectul bumerangului pe care il poate avea un cuvant atat de profund precum "motivare", care, rostit de un neavizat cu intentia sa te motiveze, in primul rand te face sa izbucnesti in ras ca mai apoi sa transforme o aparenta intentie de a ajuta intr-o adevarata obligatie latenta. O povara mai pe romaneste (Da, de cele mai multe ori lectia de motivare este servita in situatii in care n-ai incotro pana nu asculti textul pana la sfarsit desi esti pe deplin convins ca "motivatorul" ti-o serveste fortat la randul lui de imprejurari sau exclusiv din carti).
Dupa umila mea parere, cei care folosesc acest cuvant ar trebui sa fie pregatiti in a-l utiliza...in primul rand pregatiti de carti, studii, dar mai ales de viata! Si asta pentru ca nu cred ca exista o adevarata motivare fara prefixul "-auto", e imposibil. Fara prefix, motivarea nu poate fi decat ascultare, rumegare, cantarirea pros and cons si doua posibilitati de perceptie care distrug individualitatea:
- Pff, ce destept se crede asta! El crede ca ma motiveaza da' eu sunt mai smecher, dau din cap, zic ca el si fac tot ca mine...poate o iesi ceva...
- Pff, ce destept se crede asta! O fi tata/o fi doctor/o fi preot, cred ca are ceva in spate, fac cum spune, si asa imi e lene sa caut alte solutii...
Uite cateva exemple de utilizare stereotipica a cuvantului "motivare" care ma fac sa-mi inchid urechile de la prima silaba:
1. Ghid de motivare angajati - (un mare bulls**t insemnand de fapt tehnici de manipulare a maselor, interese variate in dimensiune)
2. Tehnici de motivare a unei echipe de orice fel - (Idem nr. 1, in echipele mici foarte bine definita intrucat liderul -tot mic la randul lui- e cel mai avantajat, asadar biciul e la loc de cinste)
3. Motivarea partizanilor - (oricat de tragic ar parea, posibila de cele mai multe ori cu micul si berea)
Lasand la o parte majoritatea acestor aberatii care manipuleaza miseleste si distrug pana si cea mai mica samanta de initiativa si de auto-motivare, in realitate sunt foarte putine lucruri in viata care te pot motiva cu adevarat. Palpabile sau mai putin, acestea sunt tangibile numai pe cont propriu. Cu alte cuvinte, TU alegi ce vrei sa faci si de asta nu te poti ascunde... chiar daca iti e facil de multe ori sa dai vina pe altii pentru propriile-ti alegeri (fiind mult mai confortabil sa blamezi societatea, guvernul, familia, nevasta pentru neimplinirile tale). Si asta pentru ca motivarea face echipa buna cu liberul arbitru, iar TU ca mamifer inzestrat cu gandire logica, ai puterea de a discerne.
La intrebarea "Ce este Motivarea?", raspunsul pare destul de logic. Motivarea poate fi:
- ...decizia individuala de a te indrepta intr-o directie (inspirata sau nu de altii).
- ...perceputa ca metoda de manipulare, devenind periculoasa cand se vrea a fi exercitata de neavizati.
- ...aplicata corect asupra maselor, caz in care poate da roade ca manipulare.
- ...prost inteleasa de caracterele pasive asupra carora se exercita, caz in care poate da din nou roade ca manipulare.
Asadar, dragilor, daca eram mama copilului de 18 ani as fi apelat de urgenta la un medium care sa ma intoarca in timp sa-mi repar greselile!
