Da, corect, e vorba de o tipologie de Bulache pe care am observat-o mai atent weekendul care tocmai a trecut, si e chiar la masa din fata mea. Intre doua meta-taguri pentru site il mai observi pe Bulache, mai vezi reactii, te mai abtii din zambit, mai iei nota de un text-doua de-ale maica-sii care e pe cale sa-l transforme intr-un Bulache si mai mare.
E mai inalt cu un cap decat ceilalti de varsta lui si....spuf! tocmai l-a lovit pe un tovaras cu un dos de palma. Mi-e teama sa ma gandesc ce se intampla daca se supara mai rau...de data asta a scapat doar cu un "Te spun!" Micutul e pus pe distractie: zbiara, sare, alearga, zici ca sunt pe cale sa-i plesneasca obrajii astia plini de vitalitate. Se mai opreste la mama-sa sa-l stearga la nas, cred ca l-a rapus aerul conditionat... Dar in timp ce ea tipa la el (frecvent si in acelasi timp cu taica-su) se uita in jur cu oarece mandrie, sa vada daca observa cineva ce buna educatie e capabila sa-i dea copilului, cu figura-i invaluita intr-o aroganta de principesa autoritara. Pe capul familiei nu-l mai detaliez pentru ca nu face altceva decat sa tipe la Bulache mai tare decat doamna, in rest nu are o prezenta prea spectaculoasa. Intre ei doi pare ca s-a format un fel de competitie de gen "cine tipa mai tare la Bulache" printre priviri galese de soti sictiriti pe care si le mai arunca atunci cand nu se sincronizeaza in mesaje, de il induc pe Bulache in eroare timp de o secunda...
La 12-13 ani l-as vedea pe copil aruncand chistoace pe jos si fluierand dupa fete, l-au invatat cam tot ce-i trebuie, aud ca face si lupte... A propos de iesiri, am vazut ca multi parinti de fabricatie 2000+ cred ca e la moda sa lasi copilul in ale lui, sa-si dezvolte personalitatea cum considera el mai potrivit, sa faca Globus, probabil un efect al campaniei "Ti-am pregatit un pat la noi in celula", cine stie, poate a dat roade (glumesc, of course). Nici eu nu sunt adepta scolii totalitare, dar copile, nu ti-ar strica putina reciclare inainte de a te cunoaste publicul larg.
Am observat totusi un fenomen la cei din generatia lui, si anume faptul ca cei mai simtiti si mai inteligenti sunt copiii care au parinti cu diverse probleme (materiale, de comportament, de cercetare penala). Am avut ocazia sa observ cativa si sa constat ca astia sunt copii cu masura, care stiu sa discearna, chiar daca e un discernamant incipient si observabil doar daca ai sensibilitate la astfel de subterfugiu comportamental. Trist e totusi faptul ca ei sunt si cei mai predispusi la a deveni adolescenti si mai apoi adulti marcati, din motivele mai sus mentionate.... insa, desigur, exista si posibilitatea ca ei sa gaseasca o evadare, caz in care s-ar putea forma in persoane destul de integre si de perspicace.
Iubesc copiii inteligenti! De fapt iubesc copiii in general... inclusiv pe Bulache... insa am o afinitate pentru specimenele educate intr-un anume fel. Cred ca e adevarat 100% ce se spune cu "copiii sunt oglinda parintilor", si aici ma refer la faptul ca din limite se nasc limite, la fel cum din bun-simt si excelenta nu se poate naste decat un omulet receptiv si usor de format (Daca le ai cu formarea! Daca nu, te rezumi la scutece si hrana, iar in rest - Doamne-ajuta!).
Cred ca generatia noastra poate mult mai mult pentru generatia lor.
Bulache! Printre meta-taguri mi-am rupt 15 minute astazi doar pentru tine, manca-te-ar mama!
