Lasand deoparte obiceiurile zonale de limbaj, care nu sunt de neglijat insa le vom trata cu o proxima ocazie, astazi vom analiza putin amabilitatea - in perceptia romanilor si utilizare acesteia de catre romani - in perceptia mea. Imi permit sa lansez o astfel de tematica dupa compararea catorva zone geografice care alcatuiesc caracterul romanesc de ansamblu: Oltenia, Ardeal, Muntenia, Moldova, Banat.
Departe de a incerca sa fiu a mia persoana care face misto de alte zone geografice decat cea din care provine (Praz-Land), voi ingloba trasaturile pure romanesti, izvorate din caracteristicile COMUNE ale zonelor geografice mentionate anterior. Pentru o persoana de alta natie romanu-i roman si atat, fara nuante de zona!
Astazi sunt la Ramnicu Valcea. Un simplu detaliu, pentru ca ieri am fost la Ploiesti si am experimentat aceeasi patanie - pe care v-o expun in cele ce urmeaza. Desi ma orientez foarte bine in urbe, am catadicsit in jurul pranzului sa solicit o informatie de orientare rutiera unei persoane aleatorii. Foarte amabila, doamna respectiva s-a grabit sa imi explice traseul: "ar trebui sa virez dreapta la a doua intersectie pentru a ajunge la drumul care ar fi ocolit zona centrala - in constructie". Si in timp ce creierul meu incerca sa proceseze informatia si s-o imprime pe memoria de scurta durata cat mai eficient, doamna continua sa-mi dea urmatoarele instructiuni: "pe stanga apare o biserica, dupa care faceti stanga la a doua sau a treia pana ajuntei la piata. Dupa piata imediat la dreapta se afla drumul ocolitor pe care il cautati".
Apreciez ajutorul si recunosc ca la randul meu m-as angrena cu aceeasi patima sa explic unei persoane "nevoiase" o instructiune de directii. Numai ca, exact cum s-a intamplat si ieri la Ploiesti, vazand-o pe doamna cum gesticuleaza si pe mine cum o ascult cu interes si imi imaginez traseul cu o expresie naiva, se apropie de dumneaei un domn de varsta a treia care se opreste si incearca sa prinda ultima parte din instructiuni. Aparitia acestuia a culminat cu o reactie spontana si pretioasa la adresa mea, intrerupand-o pe cea care imi sarise in ajutor pe un ton iritat. M-a intrebat ferm: "Ce cautati?", ca dupa ce ii repet dilema mea sa reia la randul lui explicatia intr-un mod pe care, evident il considera mult mai eficient decat ceea ce tocmai primisem ca explicatie de la doamna binevoitoare. Doamna a ramas jenata pe planul doi in timp ce dumnealui si-a luat rolul in serios si a inceput sa imi explice acelasi traseu, insa pe un ton nou si cu o atitudine care m-au facut sa il ascult pana la sfarsit gandindu-ma la subiectul despre care va voi povesti in seara asta.
Punctand spiritul civic pe care il apreciem de altfel, in tara noastra exista aceasta tendinta de "aglomerare de suflete" cu ocazia unei astfel de intamplari inopinate pornite dintr-o situatie spontana in care, ca in exemplul de azi, de ieri si de oricand, o persoana cere indicatii unei altei persoane in public. Aceeasi situatie poate fi observata in reportajele televizate in strada, unde amabilitatea specifica noua se traduce intr-o aglomerare de persoane care inconjura intervievatul/evenimentul din fata camerei de filmare cu felurite explicatii suplimentare,
In astfel de situatii romanii au initiativa, dovedesc amabilitate, sunt spontani, se implica. Toate astea ne caracterizeaza!
No comments:
Post a Comment