Ce ar fi daca am avea la noi mereu cuvintele potrivite? Potrivite pentru empatizare, pentru alinare, chiar pentru dojana... Potrivite pentru suflet!
Ce ar fi daca ar exista mai multi semeni care sa-si poata exprima trairile in cuvinte? Si nu ma refer la exprimarea sentimentelor de acum 40 de ani, ci a celor traite in momentul discursului.
Ce ar fi daca am constientiza cu totii perenitatea existentei noastre in asa masura incat sa gasim mai des inspiratia de a transforma o traire intr-o fraza, o temere intr-o expresie care sa-l transpuna pe interlocutor in miezul problematicii?
Ce ar fi daca am citi mai mult?
Ce ar fi daca nu ne-am mai lasa condusi de analfabeti si de automatisme verbale?
Ce ar fi daca am incerca sa ne construim propriile pareri asupra a ce auzim ca se intampla in stanga si-n dreapta si daca am renunta sa reproducem ideologia unor lideri de opinie second-hand?
.....
Ar fi o revolutie, asta ar fi! E o utopie, doar ma intrebam si eu...

No comments:
Post a Comment